PROVOCÁRE, provocări, s.f. Acţiunea de a provoca şi rezultatul ei; provocaţie. – V. provoca.

PROVOCÁRE s. v. raportare, referinţă, refe-rire.

PROVOCÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. asmuţire. 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o ~.) 4. chemare, invitare. (~ cuiva la luptă.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, stârnire. (~ unei stări de ...) 6. cauzare, declanşare, determinare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, (rar) provocaţie. (~ unei puternice reacţii.)

provocáre s. f., g.-d. art. provocării; pl. provocări

PROVOCÁRE s.f. Acţiunea de a provoca şi rezultatul ei; (spec.) aţâţare, instigare. [< provoca].