DETONÁŢIE, detonaţii, s.f. Explozie; zgomot produs de o explozie. – Din fr. détonation.

DETONÁŢIE s. 1. v. explozie. 2. v. bubuitură.

detonáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. detonáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. detonáţiei; pl. detonáţii, art. detonáţiile (sil. -ţi-i-)

DETONÁŢI//E ~i f. 1) Reacţie chimică (de ardere) care are loc într-un spaţiu închis, producând o explozie puternică şi un zgomot asurzitor. 2) Zgomot produs de o astfel de explozie. [Art. detonaţia; G.-D. detonaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. détonation

DETONÁŢIE s.f. 1. Zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. Ardere a unei substanţe care se petrece rapid într-un spaţiu închis, fiind însoţită de o dezvoltare aproape instantanee de gaze şi de un zgomot caracteristic. [Gen. -iei, var. detonaţiune s.f. / cf. fr. détonation].