EXPLÓZIE, explozii, s.f. 1. Reacţie chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoţită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanţelor explozive pe care le conţine un dispozitiv de distrugere; explodare, detonaţie, fulminaţie. ♦ Proces de descompunere a substanţelor explozive şi de transformare a lor în alţi compuşi, mai simpli, însoţit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot şi de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil şi aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♢ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt şi este provocată de o scânteie. 2. (În sintagma) Explozie vulcanică = ieşire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice şi a gazelor unui vulcan. 3. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calităţii vechi. 4. Fig. Manifestare bruscă, izbucnire neaşteptată şi puternică, dar de scurtă durată, a unei acţiuni, a unui sentiment etc. 5. (Fon.) Ieşire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinţi, buze etc.). – Din fr. explosion, lat. explosio.

EXPLÓZIE s. detonaţie. (~ dinamitei.)

explózie s. f. (sil. -zi-e), art. explózia (sil. -zi-a), g.-d. art. explóziei; pl. explózii, art. explóziile (sil. -zi-i-)

EXPLÓZI//E ~i f. 1) Reacţie fizico-chimică produsă brusc şi violent prin descompunerea unei substanţe explozive sau prin expansiunea unui gaz, însoţită de o bubuitură puternică. 2) fig. Manifestare bruscă (deseori neaşteptată, violentă) şi de scurtă durată a unei stări de spirit. [G.-D. exploziei; Sil. ex-plo-zi-e] /<fr. explosion, lat. explosio, ~onis

EXPLÓZIE s.f. 1. Detonaţie produsă prin descompunerea unei substanţe explozive sau prin expansiunea unui gaz; reacţie fizico-chimică rapidă în care se produce o cantitate mare de gaz la temperatură înaltă, efectuându-se şi un lucru mecanic. 2. Trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calităţii vechi. 3. (Fig.) Manifestare, izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc. ♦ Explozie demografică = creştere bruscă a unei populaţii. 4. Ieşire bruscă a aerului din aparatul fonator după ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. -iei, var. esploziune, exploziune s.f. / cf. fr. explosion, lat. explosio].