DETRÍTUS s.n. 1. Material rezultat din fărâmiţarea rocilor prin acţiunea agenţilor externi. 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulaţiei. 3. (Rar) Tartru dentar. – Din fr. détritus, lat. detritus.

DETRÍTUS s. v. tartru.

detrítus s. n. (sil. -tri-)

DETRÍTUS n. 1) Substanţă minerală provenită din sfărîmarea rocilor sub acţiunea agenţilor externi. 2) Material mărunt rezultat din uzura pavajului datorită circulaţiei. 3) Sediment calcaros care se depune pe suprafaţa dinţilor; tartru dentar. /<fr. détritus, lat. detritus

DETRÍTUS s.n. Material granulat rezultat din sfărâmarea rocilor. ♦ Rămăşiţă a unei substanţe supuse acţiunii de distrugere. ♦ Tartru dentar. [< fr. détritus, lat. detritus].