TÁRTRU, tartruri, s.n. 1. Sediment care se depune pe pereţii butoaielor cu vin nou; tirighie. 2. Substanţă calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinţilor. – Fr. tartre.

TÁRTRU, tartruri, s.n. 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul şi care conţine tartrat de potasiu şi alte substanţe; tirighie. 2. (Şi în sintagma tartru dentar) Substanţă calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă, care se depune uneori pe coroana dinţilor; detritus. – Din fr. tartre.

TÁRTRU s. 1. piatră de vin, (pop.) tirighie. (~ depus pe butoaie.) 2. (MED.) detritus, piatră. (~ dentar.)

tártru s. n., art. tártrul, pl. tártruri

TÁRTRU ~ri m. Depunere salină cu aspect sticlos, acră la gust, care se formează pe fundul şi pereţii butoaielor de vin. ♢ ~ dentar sediment calcaros care se formează pe suprafaţa dinţilor; detritus. [Sil. tar-tru] /<fr. tartre