DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părţile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-şi pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger.

A (se) dezagrega ≠ a (se) agrega

DEZAGREGÁ vb. v. dezintegra.

dezagregá vb. (sil. -gre-; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. şi pl. dezagrégă/dezagregheáză; ger. dezagregând

A DEZAGREGÁ dezagrég tranz. A face să se dezagrege; a dezintegra. /<fr. désagréger

A SE DEZAGREGÁ pers. 3 se dezagrégă intranz. 1) (despre corpuri) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se disocia; a se dezasambla; a se desface. 2) (despre nuclee acomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezintegra. 3) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. 4) (despre roci) A se distruge sub acţiunea factorilor externi. /<fr. désag-réger

DEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părţile lui constitutive. 2. (Fig.) A-şi pierde sau a face să-şi piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă şi -ghează. / cf. fr. désagréger].