DEZAPROBÁ, dezaprób, vb. I. Tranz. A se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva). – Din fr. désapprouver (după aproba).

A dezaproba ≠ a accepta, a aproba, a consimţi, a încuviinţa

DEZAPROBÁ vb. a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osândi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

dezaprobá vb. (sil. -pro-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezaprób, 3 sg. şi pl. dezapróbă

A DEZAPROBÁ dezaprób tranz. (acţiuni, fapte, afirmaţii) A considera ca fiind inacceptabil sau reprobabil; a găsi rău. /<fr. désapprouver

DEZAPROBÁ vb. I. tr. A nu aproba; a blama, a înfiera. [P.i. dezaprób. / cf. fr. désapprouver, după aproba].