DIALÓG, dialoguri, s.n. 1. Convorbire între două persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanţii a două părţi, a două ţări etc. ♦ (P. spec.) Formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea dintre două personaje. ♢ Linie de dialog = semn ortografic de punctuaţie care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire. 2. Operă literară scrisă sub formă de dialog. [Pr.: -di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus.

DIALÓG s. v. discuţie.

dialóg s. n. (sil. di-a-), pl. dialóguri

DIALÓG ~uri n. 1) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală (între două persoane); discuţie; convorbire. 2) Formă de convorbire între personajele unei opere literare. [Sil. di-a-] /<fr. dialoguer

DIALÓG s.n. 1. Conversaţie, convorbire între personajele unei opere dramatice; formă în care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ Scriere redactată sub formă de convorbire. ♦ Alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, fiind executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 2. Convorbire, discuţie între două persoane. [< fr. dialogue, it. dialogo, lat. dialogus, gr. dialogos].