DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A petrece sau a face pe cineva să-şi petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire.

A se distra ≠ a se plictisi

DISTRÁ vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a râde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau şi se ~.)

distrá vb., ind. prez. 1 sg. distréz, 3 sg. şi pl. distreáză

A DISTR//Á ~éz tranz. 1) A face să se distreze; a înveseli; a amuza. 2) rar A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distrage. /<fr. distraire

A SE DISTR//Á mă ~éz intranz. A consuma timpul în distracţii; a se deda plăcerilor lumeşti; a petrece; a se veseli; a se desfăta; a se amuza. /<fr. distraire

DISTRÁ vb. I. tr. A îndepărta atenţia cuiva de la ceva care îl oboseşte sau îl obsedează. ♦ tr., refl. A petrece sau a face să petreacă, a (se) destinde, a (se) amuza. [< fr. distraire].