DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenţia cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).

DISTRÁGE vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.

DISTRÁGE vb. v. abate.

distráge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. distrág; part. distrás

A DISTRÁGE distrág tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<fr. distraire

DISTRÁGE vb. A abate gândul, atenţia cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrág, perf.s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage].