DISTRÚGERE, distrugeri, s.f. Acţiunea de a (se) distruge şi rezultatul ei; nimicire, ruinare. – V. distruge.

DISTRÚGERE s. 1. devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ regiunii de către duşman.) 2. v. masacrare. 3. v. nimicire. 4. nimicire, zdrobire, (înv. şi reg.) spargere. (~ Gomorei şi a Sodomei.) 5. (fig.) ruinare. (~ sănătăţii.) 6. nimicire, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.)

distrúgere s. f., g.-d. art. distrúgerii; pl. distrúgeri

DISTRÚGERE s.f. Acţiunea de a distruge şi rezultatul ei; nimicire. [< distruge].