DIZOLVÁRE, dizolvări, s.f. Acţiunea de a (se) dizolva şi rezultatul ei. – V. dizolva.

DIZOLVÁRE s. 1. solvire, topire, topit. (~ zahărului în apă.) 2. v. solvatare. 3. desfiinţare. (~ unei organizaţii.)

dizolváre s. f., g.-d. art. dizolvării; pl. dizolvări

DIZOLVÁRE s.f. Acţiunea de a (se) dizolva şi rezultatul ei; disoluţie. ♦ (Jur.) Încetare a existenţei unei organizaţii ca persoană juridică. [< dizolva].