DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu uşurinţă, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis.

Docil ≠ indocil, îndărătnic, încăpăţânat, nedocil, nesupus

DOCÍL adj. v. ascultător.

docíl adj. m., pl. docíli; f. sg. docílă, pl. docíle

DOCÍL ~ă (~i, ~e) Care ascultă de cineva cu uşurinţă; ascultător. /<fr. docile, lat. docilis

DOCÍL, -Ă adj. Supus, ascultător, blând. [Cf. fr. docile, lat. docilis].