DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălţime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.

DOMNÍ vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)

domní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. domneáscă

A DOMN//Í ~ésc intranz. 1) A fi domn al unei ţări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viaţă din belşug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre linişte, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălţa impunându-se prin proporţii şi măreţie. ♢ Muntele ~eşte deasupra întinderii. /v. a domni