Hangman.ro - Dicţionarul limbii române

ducere. 3 rezultate gasite

DÚCERE, duceri, s.f. Faptul de a (se) duce¹; plecare; mers. – V. duce¹.

DÚCERE s. 1. v. cărat. 2. v. plecare. 3. v. trasare. 4. v. susţinere.

dúcere s. f., g.-d. art. dúcerii; pl. dúceri

Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici

Jocuri