DUHNÍ, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi un miros urât şi greu; a mirosi urât, a puţi, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ Fig. A şopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din sl. duhnonti.

DUHNÍ vb. v. puţi.

duhní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duhnésc, imperf. 3 sg. duhneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. duhneáscă

A DUHN//Í ~ésc intranz. A răspândi duhoare. /<sl. duhnonti