BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

BUFNÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, izbi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, trânti.

BUFNÍ vb. v. izbucni.

bufní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bufneáscă

A BUFN//Í ~ésc 1. intranz. 1) A face „buf“; a produce un zgomot puternic şi înfundat (prin cădere, lovire, explozie). ♢ ~ în (sau de) râs (sau de plâns) a începe să râdă (sau să plângă) brusc şi năvalnic. 2) A bombăni supărat. 3) A intra (undeva) pe neaşteptate şi cu repeziciune; a da buzna. 2. tranz. A izbi cu violenţă, făcând să producă zgomot; a trânti. /Din buf