DURÁ³, pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acţiuni în desfăşurare) A ţine un anumit timp, a se desfăşura într-o anumită perioadă de timp. ♦ A persista, a dăinui, a se menţine. 2. (Despre lucruri) A se menţine (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. – Din fr. durer, lat. durare.

DURÁ², durez, vb. I.Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ♦ A aşeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecţiona, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. – Lat. dolare.

DÚRA¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogoleşte sau se învârteşte repede. ♢ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ♢ Expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruţă sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mişcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Var.: dur interj.] – Onomatopee.

DÚRĂ, dure, s.f. Roată, rotiţă (metalică masivă); spec. rotiţa scripetelui de la iţele războiului de ţesut. – Cf. d u r a ¹.

A dura ≠ a strica, a demola

DÚRĂ s. v. rotiţă.

DURÁ vb. v. construi.

DURÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menţine. 3. a ţine. (Spectacolul ~ două ore.) 4. a se păstra, a rezista, a ţine. (O încălţăminte care ~ mult.)

dúra/dur interj.

dúra/dur interj.

durá (a construi, a face, a se desfăşura în timp) vb., ind. prez. 1 sg. duréz, 3 sg. şi pl. dureáză

dúră s. f., g.-d. art. dúrei; pl. dúre

DÚR//Ă ~e f. Roată (sau rotiţă) având numai gaura din centru. /Din dur

DURA MÁTER n. anat. Membrană externă, fibroasă şi rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater

A DUR//Á² ~éz intranz. 1) (despre acţiuni) A se desfăşura în timp; a ţine; a continua; a se prelungi. 2) A-şi perpetua existenţa; a continua să fie; a dăinui; a stărui; a persista. /<fr. durer, lat. durare

DÚRA interj. v. DUR². ♢ De-a dura de-a rostogolul; de-a berbeleacul. /Onomat.

A DUR//Á¹ ~éz tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de construcţie; a ridica; a clădi; a zidi; a înălţa; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dăi) A ridica prin aşezarea materialului în straturi; a clădi. 3) (obiecte) A produce prin muncă. 4) (foc) A face să se aprindă. /<lat. dolare

DURÁ vb. I. tr. 1. A ţine, a se desfăşura un anumit timp, o anumită perioadă. 2. A dăinui, a se menţine. 3. A se menţine în viaţă, a trăi. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< fr. durer, it., lat. durare].