DUREÁ, pers. 3 doáre, vb. II. Tranz. 1. A face să simtă o suferinţă fizică. ♢ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenţionat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuţie un subiect neplăcut pentru interlocutor. ♦ (Despre părţi ale corpului, răni, lovituri) A produce cuiva o suferinţă fizică. ♢ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchiseşte, nu-i pasă, puţin îi pasă. 2. Fig. A produce cuiva o suferinţă morală; a mâhni, a întrista. – Lat. dolere.

DUREÁ vb. 1. a chinui, a ţine. (Mă ~ o măsea.) 2. v. întrista.

dureá vb., ind. prez. 3 sg. doáre, 3 pl. dor; conj. prez. 3 sg. şi pl. doáră; part. durút

A DURÉA pers. 3 doáre tranz. 1) A produce o suferinţă fizică. Rana doare. Îl doare mâna. 2) fig. A produce o suferinţă morală. Mă doare sufletul. ♢ A atinge pe cineva unde îl doare a jigni pe cineva cu/sau fără intenţie premeditată. /<lat. dolere