DUS¹ s.n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce.

DUS², -Ă, duşi, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ♢ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unităţi de timp şi despre acţiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ♢ Loc. adv. şi adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce.

DUŞ, duşuri, s.n. 1. Instalaţie sanitară sau tehnică prin care se asigură ţâşnirea reglabilă şi concomitentă a mai multor jeturi mici de apă. 2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul duşului (1); p. ext. spălare etc. făcută prin acest mijloc. ♦ Fig. Vorbă, veste, întâmplare neaşteptată şi neplăcută. – Din fr. douche.

DUS s. v. cărat.

DUS adj. căzut, înfundat. (Cu ochii ~şi.)

DUS adj. v. ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.

dus s. n.

duş s. n., pl. dúşuri

DUŞ ~uri n. 1) Instalaţie de baie alcă-tuită dintr-un tub la capătul căruia este fixată o pâlnie închisă, prevăzută cu găuri dese, prin care ţişneşte apa. 2) Jet de apă, care ţâşneşte din astfel de instalaţie. 3) fig. Vorbă sau veste neplăcută şi neaşteptată. ♢ A-i face (cuiva) un ~ a certa pe cineva; a face cuiva morală. /<fr. douche

DUS ~ă (duşi, ~e) fig. Care denotă lipsă totală de atenţie. ♢ ~ pe gânduri îngândurat. Ochi duşi în fundul capului ochi adânciţi în orbite. /v. a duce

DUŞ s.n. 1. Tub (care face parte dintr-o instalaţie de baie) prevăzut cu o pâlnie din care ţâşneşte apa prin nişte găuri mici. ♦ Ţâşnitură, stropitură de apă de la un duş; (p. ext.) spălare făcută prin acest mijloc. 2. (Fig.) Vorbă, veste neplăcută, venită pe neaşteptate, care stinge entuziasmul, veselia cuiva. [< fr. douche].