ÉTOS s.n. 1. Ansamblu de trăsături specifice unui grup social sau unei epoci; fizionomie morală, moralitate. 2. Specific cultural al unei colectivităţi. [Scris şi: ethos] – Din lat. ethos, gr. éthos.

ÉTOS s. v. moralitate.

étos s. n.

ÉTOS n. 1)Ansamblu de norme şi idealuri morale specifice unui grup social sau unei epoci. 2) Parte a unui discurs în care se vorbeşte despre moravuri. /<fr. ethos

ÉTOS s.n. Ansamblu de trăsături morale specifice omului, unui grup social sau unei epoci; moralitate. ♦ Specific cultural al unei colectivităţi. ♦ Caracter, morav, moralitate, ansamblu de norme şi obiceiuri morale; parte a unui discurs în care se vorbeşte despre moravuri. [Scris şi ethos. / < lat., gr. ethos].