MORALITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivităţi din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste, bună purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralité.

Moralitate ≠ imoralitate

MORALITÁTE s. v. învăţătură, morală, pildă.

MORALITÁTE s. (livr.) etos. (~ unei comunităţi sociale.)

moralitáte s. f., g.-d. art. moralităţii

MORALITÁTE f. Caracter a ceea ce este moral; comportare conformă cu principiile moralei. /<lat. moralitas, ~atis, fr. moralité

MORALITÁTE s.f. Comportare în conformitate cu principiile moralei; caracterul a ceea ce este moral. ♦ Corectitudine, cinste. [Cf. fr. moralité, lat. moralitas].