EXEMPLÁR¹, exemplare, s.n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de fiinţe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.

EXEMPLÁR², -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calităţile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.

EXEMPLÁR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecţie.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ din romanul ...)

EXEMPLÁR adj. v. ireproşabil.

exemplár adj. m. [x pron. gz], pl. exemplári; f. sg. exempláră, pl. exempláre

exemplár s. n. [x pron. gz], pl. exempláre

EXEMPLÁR² ~e n. 1) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de acelaşi fel; bucată. 2) Reprezentant izolat al unei specii; individ făcând parte dintr-o specie. /<fr. exemplaire, lat. exemplarium

EXEMPLÁR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care merită a fi luat drept exemplu (datorită calităţilor sale pozitive); pilduitor. 2) Care poate servi drept avertisment; de învăţătură. Pedeapsă ~ă. /<fr. exemplaire, lat. exemplaris

EXEMPLÁR s.n. 1. Fiecare dintre obiectele identice ale unei serii de lucruri, multiplicate după un model comun. 2. Reprezentant izolat al unei categorii de fiinţe sau de lucruri asemănătoare. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplarium].

EXEMPLÁR, -Ă adj. Care poate servi ca exemplu. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplaris].