IZOLÁT, -Ă, izolaţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanţă (unul de altul); răzleţ, ♦ Care constituie o excepţie. Un caz izolat. – V. izola. Cf. fr. i s o l é, it. i s o l a t o.

Izolat ≠ neizolat, împreună

IZOLÁT adj., adv. 1. adj. v. răzleţit. 2. adv. v. deoparte. 3. adj. v. separat. 4. adj. v. retras. 5. adj. v. răzleţ. 6. adj. v. răzleţ. 7. adj. răzleţ, sporadic. (Câteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 8. adv. răzleţ, sporadic, (înv.) sporadiceşte. (Se iveşte ~.) 9. adj. v. stingher. 10. adj. v. dosnic.

IZOLÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi adverbial v. A IZOLA. ♢ Parte de propoziţie ~tă parte secundară a propoziţiei care se izolează prin semne de punctuaţie. 2) Care este unic în felul său. Caz ~. Problemă ~tă. /v. a izola