EXIGÉNŢĂ, exigenţe, s.f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (şi de la sine însuşi); pretenţie, cerinţă, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuinţă, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia.

Exigenţă ≠ indulgenţă

EXIGÉNŢĂ s. 1. pretenţie, rigurozitate, severitate. (~ unui profesor faţă de elevii săi.) 2. v. cerinţă. 3. v. conştiinciozitate.

exigénţă s. f., g.-d. art. exigénţei; pl. exigénţe

EXIGÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter exigent. 2) Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat; cerinţă. [G.-D. exigenţei] /<fr. exigence, lat. exigentia

EXIGÉNŢĂ s.f. Faptul de a fi exigent; pretenţie, cerinţă. [Cf. fr. exigence, lat. exigentia].