EXISTÁ, exíst, vb. I. Intranz. A fi, a se afla, a se găsi în realitate; a trăi, a se manifesta. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. exister, lat. existere.

EXISTÁ vb. 1. v. afla. 2. v. avea. 3. v. trăi. 4. v. dăinui. 5. v. data. 6. v. consta.

existá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exíst, 3 sg. şi pl. exístă

A EXISTÁ exíst intranz. 1) A se afla în realitate; a fi; a fiinţa. 2) (despre fiinţe) A se afla în viaţă; a fi viu; a trăi; a vieţui. /<fr. exister, lat. existere

exista vreo definitie a cuvantului arges ?

(exista in DEX, la sg. cotreanţă! – tavi) Termen depreciativ utilizat în Bucovina de Nord şi Tinutul Herţei referitor la obiectele textile dintr-o gospodărie.

EXISTÁ vb. I. intr. A avea fiinţă, existenţă, a fi, a se afla; a trăi; a se manifesta. [Pron. eg-zis-, p.i. exíst. / < fr. exister, lat. existere].