MANIFESTÁ, (1, 2) manifést, (3) manifestez, vb. I. 1. Tranz. A exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendinţă. 2. Tranz. şi refl. A (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta. 3. Intranz. A face o manifestaţie, a participa la o manifestaţie, a demonstra. – Din fr. manifester.

A manifesta ≠ a masca, a tăinui

MANIFESTÁ vb. 1. a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. (~ reale aptitudini pentru ...) 2. v. acuza. 3. v. exterioriza. 4. a afirma, a arăta, a exprima. (Îşi ~ dorinţa de a...) 5. a demonstra. (Masele ~ pentru ...) 6. (fig.) a se traduce. (Fenomenul se ~ prin apariţia unui flux.)

manifestá (a exprima, a arăta un sentiment, o tendinţă, a (se) face cunoscut) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. maniféstă

manifestá (a participa la o manifestaţie) vb., ind. prez. 1 sg. manifestéz, 3 sg. şi pl. manifesteáză

A SE MANIFESTÁ mă manifestéz intranz. 1) (despre sentimente, calităţi, divergenţe) A apărea clar; a căpăta expresie exterioară; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A apărea (într-un anumit fel) în faţa unei colectivităţi; a se arăta. /<fr. manifester

A MANIFEST//Á² ~éz intranz. A face manifestaţie (politică sau sindicală). /<fr. manifester

A MANIFESTÁ¹ manifést tranz. 1) (atitudini, intenţii, voinţă etc.) A face cunoscut în mod manifest. 2) A face să se manifeste; a exterioriza. /<fr. manifester

MANIFESTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) vădi, a (se) arăta, a (se) face cunoscut. ♦ A (se) da (fără voie) pe faţă, a (se) trăda. 2. intr. A participa la o manifestaţie, a face o manifestaţie. [P.i. (1) manifést şi (2) -tez, 3,6 -tă. / < fr. manifester, cf. lat. manifestare].