EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare.

EXTENUÁ vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârşi, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. si Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)

extenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. extenuéz, 3 sg. şi pl. extenueáză, 1 pl. extenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. extenuéze (sil. -nu-e-); ger. extenuând (sil. -nu-ând)

A EXTENU//Á ~éz tranz. A face să se extenueze. /<fr. exténuer, lat. extenuare

A SE EXTENU//Á mă ~éz intranz. A pierde toată forţa şi energia, ajungând într-o stare de slăbire totală; a se epuiza; a se istovi; a se consuma. [Sil. -nu-a-] /<fr. exténuer, lat. extenuare

EXTENUÁ vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. [< fr. exténuer, cf. lat. extenuare < tenuis – slab].