EXUBERÁNT, -Ă, exuberanţi, -te, adj. 1. Care îşi manifestă sentimentele prin numeroase demonstraţii exterioare; de o mare vioiciune, foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelşugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis.

EXUBERÁNT adj. expansiv. (Om ~.)

exuberánt adj. m., pl. exuberánţi, f. sg. exuberántă, pl. exuberánte

EXUBERÁN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care manifestă exuberanţă; expansiv. Caracter ~. 2) Care se caracterizează prin abundenţă. Vegetaţie ~tă. /<fr. exubérant, lat. exuberans, ~ntis

EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. Excesiv, înflăcărat în manifestările sentimentelor sale; foarte vioi, expansiv. 2. Abundent, îmbelşugat. [< fr. exubérant, cf. lat. exuberans].