FĂŢÁRNIC, -Ă, făţarnici, -ce, adj. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Făţare (înv. „făţărnicie“ < faţă) + suf. -nic.

Făţarnic ≠ sincer, franc, ingenuu, neprefăcut

FĂŢÁRNIC s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit.

făţárnic adj. m., s. m., pl. făţárnici; f. sg. făţárnică, g.-d. art. făţárnicei, pl. făţárnice

FĂŢÁRNI//C² ~că (~ci, ~ce) şi substantival Care denotă lipsă de sinceritate; care vădeşte duplicitate; ipocrit; duplicitar. /făţare + suf. ~nic

FĂŢÁRNIC¹ adv. Cu făţărnicie. /făţare + suf. ~nic