FĂLÍ, fălesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta mândru de cineva sau de ceva; a se mândri, a se lăuda, a se fuduli cu... ♦ (Peior.) A se arăta plin de sine, îngâmfat; a se îngâmfa, a se făloşi. 2. Tranz. (Înv.) A preamări, a slăvi. – Din sl. hvaliti.

FĂLÍ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

FĂLÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa.

fălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fălésc, imperf. 3 sg. făleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. făleáscă

A SE FĂL//Í mă ~ésc intranz. A se mândri peste măsură; a se fuduli. /<sl. hvaliti

A FĂL//Í ~ésc tranz. înv. A ridica în slăvi (în mod exagerat); a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /<sl. hvaliti