CINSTÍ, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a preţui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacşiş. 3. (Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumaţia cuiva ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o băutură alcoolică. Ne-am cinstit cu o ţuică. – Din sl. čĩstiti.

A cinsti ≠ a defăima, a necinsti

CINSTÍ vb. 1. v. aprecia. 2. v. glorifica. 3. v. onora. 4. v. închina. 5. v. ospăta.

CINSTÍ vb. v. adora, diviniza, idolatriza, respecta, ţine, venera.

cinstí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cinstésc, imperf. 3 sg. cinsteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cinsteáscă

A CINST//Í ~ésc tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu cinste maximă (izvorâtă dintr-un sentiment de apreciere deosebită). 2) fam. (persoane) A trata (în semn de preţuire, de prietenie), mai ales, cu băutură. 3) (băuturi alcoolice) A consuma fără a abuza. 4) înv. (persoane) A răsplăti cu un dar sau cu un bacşiş. /<sl. ţistiti