FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenţii; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandázome (aor. fandásu).

FANDOSÍ vb. v. afecta.

fandosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fandosésc, imperf. 3 sg. fandoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fandoseáscă

A SE FANDOS//Í mă ~ésc intranz. depr. A se comporta pretenţios şi nechibzuit; a face fasoane; a se marghioli; a se fasoni; a se sclifosi. /<ngr. fandazo