FEL, feluri, s.n. 1. Posibilitate de a fi, de a acţiona etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr-un produs). ♢ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ♢ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ♢ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienţei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. şi fam.) a dezvirgina. ♦ (Reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiţie. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle.

FEL s. 1. v. mod. 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fire. 6. gen, mod, soi. (Are un ~ de timiditate nejustificată.) 7. v. chip. 8. v. specie. 9. v. categorie. 10. v. tip. 11. v. teapă. 12. gen, mod, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~uri de silogisme ...) 13. v. factură. 14. v. datină.

fel s. n., pl. féluri

FEL ~uri n. 1) Formă particulară de a fi; chip; mod. 2) Grup de fiinţe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însuşire; specie; soi; categorie; gen. 3) Sortiment de mâncare. ~ ul întâi. /<ung. féle

fel de mancare de origine israelita ce consta intr-o lipie umpluta cu chiftele din naut, sos de susan si legume