FERMITÁTE s.f. Însuşirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté).

FERMITÁTE s. 1. v. hotărâre. 2. hotărâre, siguranţă. (Vocea lui căpătase mai multă ~.) 3. putere, tărie. (N-a avut ~ să suporte.)

fermitáte s. f., g.-d. art. fermităţii

FERMITÁTE f. 1) Caracter ferm. 2) Siguranţă în acţiuni; hotărâre; decizie. [Art. fermitatea; G.-D. fermităţii] /ferm + suf. ~itate

FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [< ferm + -itate. / cf. fr. fermeté].