FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranţă şi de hotărâre; hotărât, neşovăitor, neclintit. 2. (Despre tranzacţii comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preţ determinat şi la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme.

Ferm ≠ ezitant, nedecis, şovăielnic, indecis, îndoielnic, neferm, nehotărât, şovăitor

FERM adj., adv. 1. adj. v. hotărât. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. răspicat. 4. adv. v. categoric. 5. adj. hotărât, neabătut, neşovăielnic, neşovăitor, sigur. (Cu paşi ~.) 6. adj. v. cert.

ferm adj. m., pl. fermi; f. sg. férmă, pl. férme

FERM ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care denotă hotărâre şi siguranţă; neclintit; neşovăitor. Intenţie ~ă. 2) (despre tranzacţii, contracte, acorduri etc.) Care este stabilit definitiv; fără a fi în stare să fie schimbat. /<fr. ferme

FERM, -Ă adj. 1. Neclintit, hotărât, neşovăitor; sigur, tare. 2. (Despre contracte, înţelegeri) Încheiat în termeni precişi, definitiv. 3. Fix, stabil. [< fr. ferme].