FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris undeva. 2. Tranz. (Rar) A înfăţişa ceva (în artele plastice). 3. Tranz. (Franţuzism înv.; construit cu dativul) A-şi închipui, a-şi imagina. – Din fr. figurer.

FIGÚRĂ, figuri, s.f. 1. Înfăţişare a feţei, a obrazului cuiva; chip, faţă, obraz. ♢ Expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (Fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută. A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ţine să fie considerat) drept... 2. Imagine plastică a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Figură geometrică = ansamblu format din puncte, linii şi suprafeţe. ♦ (La jocul de cărţi) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). ♦ (La şah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietriş etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai uşor volumul. 3. Persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În sintagmele) Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în aşa fel ca sensurile vechi să se îmbogăţească, pentru a da mai multă forţă imaginii sau expunerii prezentate. Figură etimologică = construcţie sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb şi un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. „Şi-a trăit traiul“ reprezintă o figură etimologică. (Log.) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul mediu în premise. 5. Poziţie sau ansamblu de poziţii şi de mişcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc. – Din fr. figure, lat. figura.

FIGÚRĂ s. 1. v. faţă. 2. v. fizionomie. 3. v. persoană. 4. imagine, simbol. (O ~ reprezentând...) 5. v. piesă. 6. poziţie. (Cadrilul are numeroase ~.) 7. (LIT.) figură de stil = trop, (înv.) shimă.

FIGURÁ vb. v. imagina, închipui, înfăţişa, reprezenta, vedea.

FIGURÁ vb. v. afla.

figurá vb., ind. prez. 1 sg. figuréz, 3 sg. şi pl. figureáză

figúră s. f., g.-d. art. figúrii; pl. figúri

FIGÚR//Ă ~i f. 1) Ansamblu de trăsături specifice ale feţei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiinţe, reprezentată printr-un desen, pictură sau sculptură. 3) fam. Om cu merite în viaţa publică. 4) Carte de joc care reprezintă persoane (valet, damă etc.). 5) Piesă cu semnificaţie deosebită în şah (rege, nebun, cal etc.). 6) Poziţie (sau ansamblu de poziţii) pe care o ia cineva în timpul unor mişcări special orientate (la dans, în sport, în pilotaj etc.). ♢ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvântului se modifică pentru a reda plastic conţinutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura

A FIGUR//Á ~éz 1. intranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A apărea în calitate de participant. ~ ca martor. 2) A fi înscris ca obiect de discuţie sau de analiză. 3) A juca rol de figurant (într-o piesă de teatru). 2. tranz. înv. A-şi reprezenta în gând; a-şi închipui; a-şi imagina. /<fr. figurer

Figura artistica in patinaj. Ex: Dublu axel, Triplu axel.

figura de stil care reuneste doua cuvinte in aparenta contradictorii.Ex – o tacere elocventa.Sursa – Le petit Larousse ,Ed.Larousse 1993,p.732

FIGURÁ vb. I. 1. intr. A fi prezent fizic, a fi de faţă undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă. 2. intr. A face figuraţie în teatru. 3. tr. A ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina, a închipui. [< fr. figurer, it., lat. figurare].

FIGÚRĂ s.f. 1. Chip, faţă, obraz. 2. Formă exterioară a unui corp, a unei fiinţe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp. ♢ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii şi suprafeţe. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne şi personaje (valet, damă etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de şah (cu o formă caracteristică). 3. Persoană; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică. ♢ Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziţia termenului mediu în premise. 6. Poziţie, mişcare (la dans, la scrimă etc.). [< it., lat. figura].

figura sonora ce consta in repetarea unei onsoane(armonie imitativa)

figura sonora ce consta in repetarea unei onsoane(armonie imitativa)