FORŢÁT, -Ă, forţaţi, -te, adj. 1. Făcut sau impus cu forţa, prin constrângere. ♢ Aterizare forţată = aterizare impusă de forţa împrejurărilor. 2. Realizat printr-o acţiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăţi. ♦ (Despre uşi, lacăte) Deschis cu forţa. 3. (Despre zâmbete, gesturi etc.) Silit, nenatural, nefiresc; artificial, fals. – V. forţa.

Forţat ≠ benevol

FORŢÁT adj. 1. v. silnic. 2. brutal, silnic, violent. (Măsuri ~.) 3. spart, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 4. v. afectat.

forţát adj. m., pl. forţáţi; f. sg. forţátă, pl. forţáte

FORŢÁT, -Ă adj. 1. Făcut, impus prin forţă. ♢ Curs forţat (al unei valori) = curs impus, ducând la obligaţia legală de a primi ca plată hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marş forţat = marş în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal. 2. Silit, nefiresc, nenatural. 3. Făcut prin violenţă, printr-un efort deosebit. 4. (Despre închizători, uşi) Deschis, spart cu forţa. [< forţa, cf. it. forzato].