FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, muzică, literatură care rupe forma de conţinut, tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conţinutului, să considere forma un scop în sine şi nu ca expresie a conţinutului. 2. Atitudine caracterizată prin respectarea strictă a formei în dauna fondului problemelor. ♦ Atitudine conformistă, exagerat de protocolară. – Din fr. formalisme.

formalísm s. n.

FORMALÍSM n. 1) (în artă, estetică, literatură etc.) Orientare opusă realismului, care supraapreciază importanţa formei în detrimentul conţinutului. 2) Atitudine caracterizată printr-o respectare exagerată a formalitătilor; birocratism. /<fr. formalisme

FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, literatură care rupe forma de conţinut, tinzând să supraaprecieze forma operei în dauna conţinutului, să considere forma un scop în sine şi nu ca expresie a conţinutului. 2. Atitudine caracterizată prin respectarea birocratică, strâmtă şi superficială a formalităţilor. ♦ Atitudine de politeţe conformistă, protocolară, exagerată. ♢ Formalism etic = respectare pur formală a preceptelor şi normelor morale. [Cf. fr. formalisme, it. formalismo, rus. formalizm].