FRÁCŢIE, fracţii, s.f. (Uneori urmat de determinarea „ordinară“) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi. ♢ Fracţie zecimală = fracţie al cărei numitor este o putere a lui 10. ♦ Raport a două expresii matematice. – Din fr. fraction, lat. fractio.

FRÁCŢIE s. (MAT.) 1. (înv.) sfărâmătură. 2. fracţie zecimală = număr zecimal.

frácţie (mat.) s. f. (sil. -ţi-e), art. fracţía (sil. -ţi-a), g.-d. art. fracţíei; pl. fracţíi, art. fracţíile (sil. -ţi-i-)

FRÁCŢI//E ~i f. 1) mat. Raport a două numere întregi. 2) v. FRACŢIUNE. [Art. fracţia; G.-D. fracţiei; Sil -ţi-e] /<fr. fraction

FRÁCŢIE s.f. Număr care exprimă una sau mai multe părţi dintr-un întreg. ♦ Raport între două expresii matematice. [Gen. -iei, var. fracţiune (5) [în DN] s.f. / cf. fr. fraction, lat. fractio].