FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p.ext. despre copaci şi păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivităţi) a se agita. – Din freamăt.

FREMĂTÁ vb. 1. v. agita. 2. v. tremura. 3. v. tresălta. 4. a palpita, a pulsa, a vibra, a zvâcni. (~ în el o mare bucurie.)

fremătá vb., ind. prez. 1 sg. freámăt, 2 sg. freámăţi, 3 sg. freámătă; conj. prez. 3 sg. şi pl. frémete

A FREMĂTÁ freámăt intranz. 1) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot uşor şi înăbuşit, mişcându-se încet (sub actiunea vântului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-şi exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitaţie şi murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emoţie puternică; a palpita; a vibra. 4) fig. A se mişca în tremur. /Din freamăt