FUNDAMENTÁL, -Ă, fundamentali, -e, adj. 1. De bază, principal, esenţial. 2. (Fon.; substantivat, f.) Frecvenţă fundamentală. – Din fr. fondamental, lat. fundamentalis.

Fundamental ≠ secundar

FUNDAMENTÁL adj. 1. v. esenţial. 2. v. elementar.

fundamentál adj. m., pl. fundamentáli; f. sg. fundamentálă, pl. fundamentále

FUNDAMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care ţine de fundament; propriu fundamentului. 2) Care este de primă importanţă; foarte important; primordial; cardinal; substanţial; esenţial; principal. /<fr. fondamental, lat. fundamentalis

FUNDAMENTÁL, -Ă adj. De bază, principal, esenţial. // s.f. (Muz.) Sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice naturale şi care se aude mai clar decât celelalte. [Var. fondamental, -ă adj. / cf. lat. fundamentalis, fr. fondamental].