GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. A-şi forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ♢ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. şi tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. şi intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. şi intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. şi refl. A lua în considerare (că...), a-şi da seama (că...). 5. Refl. A intenţiona (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând.

GÂNDÍ vb. 1. v. chibzui. 2. a chibzui, a judeca, a socoti, (înv. şi reg.) a sămălui, (fig.) a cântări, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. v. considera. 4. v. concepe. 5. v. inventa. 6. v. bănui.

gândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gândeáscă

A SE GÂND//Í mă ~ésc intranz. 1) A fi conştient (de ceva); a-şi da seama. 2) A-şi aduce aminte, evocând în memorie sau în imaginaţie. ~ la anii de şcoală. /Din gând

A GÂND//Í ~ésc 1. intranz. 1) A crea idei despre obiectele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare. 2) A-şi aplica reflecţia; a reflecta; a medita. 3) A fi cu gândul; a fi cuprins de îngrijorare; a păsa; a se îngrijora. 2. tranz. 1) A găsi de cuviinţă; a crede; a socoti; a considera. 2) A proiecta în gând; a avea în intenţie; a intenţiona; a dori. /Din gând