GĂLBEÁZĂ, gălbeze, s.f. 1. Vierme parazit care trăieşte în căile biliare ale ovinelor şi bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boală de ficat a ovinelor şi a bovinelor, provocată de gălbează (1). 3. Numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifolii; b) torţel (Cuscuta campestris); c) torţel (Cuscuta epithymum); d) torţel (Cuscuta europea). – Cf. alb. k ë l ' b a z ë,  g ë l ' b a z ë.

GĂLBEÁZĂ s. 1. v. fascioloză. 2. v. torţel.

gălbeáză s. f., g.-d. art. gălbézei; pl. gălbéze

GĂLB//EÁZĂ ~éze f. 1) (la erbivore, mai ales la oi) Boală a ficatului provocată de un parazit. 2) Vierme parazit care trăieşte în căile biliare ale erbivorelor şi provoacă această boală. /Cuv. autoht.