PARAZÍT, -Ă, paraziţi, -te, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Organism animal sau vegetal) care trăieşte şi se hrăneşte pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. 2. Adj., s.m. şi f. Fig. (Persoană) care trăieşte din munca altora, care nu produce nimic. 3. Adj. Fig. Care nu are un rol util, efectiv; de prisos, inutil. 4. S.m. (La pl.) Perturbaţii electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicaţii etc., cauzate de fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă. – Din lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite.

PARAZÍT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.

PARAZÍT adj., s. 1. adj. v. parazitar. 2. s. pl. (livr.) vermină. (E plin de ~i.) 3. s. (fam.) linge-blide, linge-talere, linge-talgere. (X e un mare ~.) 4. s. pl. v. perturbaţii electromagnetice.

parazít adj. m., (fiinţă) s. m., pl. parazíţi; f. sg. parazítă, pl. parazíte

PARAZÍ//T¹ ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) (despre organisme vegetale şi animale) Care are drept sursă de hrană un alt organism. Insectă ~tă. Ciupercă ~tă. 2) fig. (despre persoane sau grupuri sociale) Care nu lucrează, trăind din munca altora. /<lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite

PARAZÍ//T² ~ţi m. la pl. Perturbaţii în recepţia undelor electromagnetice, provocate de alte aparate electrice sau de fenomene atmosferice. /<lat. parasitus, germ. Parasit, fr. parasite

PARAZÍT, -Ă s.m. şi f. 1. Invitat la masa unui bogătaş din vechea Romă pentru a-l amuza. 2. (Fig.) Persoană care trăieşte pe seama alteia. 3. Fiinţă care trăieşte pe organismul unei alte fiinţe vii, hrănindu-se exclusiv cu substanţele produse de aceasta. 4. (la pl.) Perturbaţie produsă în transmisiile de telecomunicaţii, datorită descărcărilor electrice din atmosferă, scânteilor produse de unele aparate electrice etc. // adj. 1. (Despre fiinţe) Care duce o viaţă de parazit; parazitar. 2. (Fig.) Care nu produce nimic, care trăieşte din munca altora. ♦ (Fig.) Lipsit de funcţie; de prisos. [Cf. fr. parasite, lat. parasitus, gr. parasitos < para – alături, sitos – mâncare].