GABARÍT, gabarite, s.n. Şablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcţii etc. ♦ Greutate care depăşeşte limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit.

GABARÍT s. v. dimensiune, volum.

GABARÍT s. capacitate, volum. (Maşină cu ~ redus.)

gabarít s. n., pl. gabaríte

GABARÍT ~e n. Contur constând din liniile care mărginesc dimensiunile maxime ale unui obiect (de obicei de proporţii). ♢ ~ de cale ferată contur alcătuit din doi stâlpi în poziţie verticală uniţi printr-o grindă, folosit pentru a marca limitele transversale admise pentru construcţia locomotivelor şi a vagoanelor. /<fr. gabarit

GABARÍT s.n. Contur care limitează dimensiunile maxime ale unui profil. ♦ Model după care se fasonează unele piese în construcţiile de nave sau de piese de artilerie. ♦ (Fam.) Dimensiune, statură. ♢ Gabarit de încărcare = instalaţie specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. [Pl. -te, -turi. / < fr. gabarit].

GABARÍT s.n. Contur care delimitează mărimea maximă a unei construcţii, a unei maşini, a unui obiect. \ (Fig.) Dimensiune.