VOLÚM, volume, s.n. I. 1. Spaţiu pe care îl ocupă un corp. ♦ Număr care exprimă măsura unei mărimi tridimensionale. 2. Masă de apă debitată de o fântână, de un izvor, un râu, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proporţiile unei activităţi. 4. Forţă, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonoră al semnalelor auditive în transmisiile de telecomunicaţii. II. Carte (legată sau broşată) având în genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cărţile care alcătuiesc împreună o lucrare unitară; tom. [Pl. şi: (înv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

VOLÚM s. I. 1. capacitate, mărime. (~ al unui pahar.) 2. v. capacitate. 3. v. gabarit. 4. v. dimen-siune. 5. amploare, forţă, intensitate. (Are o voce de un ~ impresionant.) 6. cantitate. (Necesită un mare ~ de muncă.) II. 1. tom. (Carte în mai multe ~.) 2. v. carte.

volúm s. n., pl. volúme; abr. vol. (tom)/ V (geom.)

VOLÚM¹ ~e n. 1) Spaţiu tridimensional pe care îl ocupă un corp; mărimea unui corp. ~ul unui cub. 2) Cantitate globală. ~ul producţiei. ~ul investiţiilor. 3) Debit al unei ape curgătoare sau al unei fântâni. 4) muz. Intensitate a sunetelor vocale sau instrumen-tale. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume

VOLÚM² ~e n. 1) Carte legată sau broşată. 2) Fiecare dintre asemenea cărţi ce alcătuiesc o lucrare. ~ul doi al operei lui Eminescu. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume

VOLÚM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al cărui capăt era legat de un beţişor în jurul căruia se înfăşura. ♦ (Astăzi) Carte broşată sau legată; tom. II. 1. Spaţiul ocupat de un corp. ♦ Mărimea spaţiului unui corp, aflată cu ajutorul unei formule. 2. Debitul (de apă al) unei fântâni, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forţă, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].