GHICÍ, ghicesc, vb. IV. Tranz. 1. A descoperi, a afla, a înţelege ceva (mai mult intuitiv sau prin deducţie); a intui, a prevedea, a întrezări. ♢ Loc. adv. Pe ghicite = la întâmplare sau în mod intuitiv. ♦ A dezlega o ghicitoare. 2. (în superstiţii) A prezice cuiva viitorul. [Var.: (reg.) gâcí vb. IV] – Et. nec.

GHICÍ vb. 1. v. intui. 2. a afla, a descoperi, (rar) a bănui. (Ai ~ ce-am vrut să spun.) 3. v. bănui. 4. a dezlega. (A ~ o cimilitură.) 5. a prevesti, a prezice, a proroci, (franţuzism înv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)

ghicí vb., ind prez. 1 sg. şi 3 pl. ghicésc, imperf. 3 sg. ghiceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghiceáscă; imper. 2 sg. ghicéşte, neg. nu ghicí

A GHIC//Í ~ésc 1. tranz. 1) A afla prin presupunere; a determina intuitiv sau prin deducţie. ~ gândurile cuiva. ~ pe cineva după glas. 2) (ghicitori, şarade, enigme) A pătrunde cu mintea, găsind explicaţia. 3) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a întrezări; a întrevedea. 2. intranz. (în superstiţii) A prezice viitorul (trăgând cărţile, în bobi etc.). /cf. bulg. gadkam