GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s.m. şi f., GHICITOÁRE, ghicitori, s.f. 1. S.m. şi f. Persoană care se îndeletniceşte cu prezicerea viitorului (II 2). 2. S.f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o fiinţă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice (II 1); cimilitură. – Ghici + suf. -tor.

GHICITÓR s. prezicător, (înv.) provideţ.

ghicitór s. m., pl. ghicitóri

GHICIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care ghiceşte; om care practică ghicitul. /a ghici + suf. ~tor