GLUCÓZĂ, glucoze, s.f. V. glucoză.

GLUCÓZĂ s.f. Substanţă zaharoasă cristalizată, de culoare albă, care se găseşte în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie şi în farmacie. – Din fr. glucose.

GLUCÓZĂ s. 1. (CHIM.) zahăr de struguri. 2. (FARM.) dextroză.

glucóză s. f., g.-d. art. glucózei

GLUCÓZĂ f. Substanţă de culoare albă, cristalizată, cu gust dulce, care se găseşte, mai ales, în miere şi fructe sau se prepară pe cale industrială, având diverse întrebuinţări în industrie şi în medicină. /<fr. glucose

glucóză s.f. Monozaharidă de culoare albă, cristalizată, dulce, care se găseşte în miere, în fructe, în compoziţia glucidelor. (< fr. glucose)

GLUCÓZĂ s.f. Substanţă organică dulce, albă şi cristalizată, care se găseşte în struguri, în amidonul din cartofi etc. [< fr. glucose, cf. gr. glykys – dulce].